Ţara Nimănui

Mi se pare că România a devenit un loc în care de foame nici câinilor nu le mai vine să latre. Şi parcă unii sunt prea stresaţi şi au uitat să mai zâmbească, să fie politicoşi ori sunt prea nervoşi, iritaţi... nu știu ce să mai zic. Parcă ar fi Ţara Nimănui. E trist! Ce se întâmplă? Poate că ştiu ce se întâmplă, dar e prea mult de spus. Prea multe piţipoance şi cocălari, prea multe crime, prea multa corupţie, prea multa indiferenţă din partea politicienilor faţă de oamenii care ii aleg pentru acele funcţii. Oare cum ar fi dacă am avea un preşedinte din alta ţară? Să fim şi noi America să avem un Obama. Nu prea știu ce sa mai zic... dacă o să îmi mai vină ceva în gând legat de ce am scris acum o sa mai scriu în altă postare dacă o fi sa mai postez ceva, dacă o sa mai ajung în acea zi... În ziua de azi nu prea mai pot fi sigură dacă o sa mai ajung într-o zi în care îmi propun să fac ceva. Nu ştiu nici măcar dacă mai ajung să primesc pensia... Cotizez cât cotizez dar nu ştiu dacă o să ajung să mai primesc ceva peste ceva ani din acele cotizări către fondul de pensii. Pensia mea cine o s-o primească? O să rog pe cineva din familie poate să îmi facă o fotografie să o pună pe un carton şi să pună cartonul ăla cu imaginea mea la geam ca să vadă cineva că "încă trăiesc" şi să vină poştaşul ori poştăriţa să aducă pensia.

După atâta timp de chiul în sfârşit am scris şi eu ceva mai mult decât două sau trei rânduri pe blog. Era şi timpul. Sper să mai am când să scriu atâta şi atât de încărcată mintea cu atâtea gânduri legate de grija celor din jur, a mea şi a faptului ca politicienii fac uneori nişte chestii pur şi simplu inutile pentru cetăţenii ţării noastre dragi. Spor la treabă şi bafta la gândit în folosul României! Cu mare drag am scris acest mesaj pentru cei ce pot face ceva pentru ţara asta, dacă o vedea vreo unul din ei acest mesaj.

Toate bune tuturor!

Nu stiu ce titlu să pun

Am citit de multe ori urmatorul citat..."Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta"-Octavian Paler. Azi l-am citit iar intamplator..si ma gandeam sa modific putin.. Dar sa pun semnul intrebarii. Oare lumea s-ar opri in loc pentru bucuria mea?