miercuri, 29 aprilie 2009

Cursa faptelor bune


Singurul fiu al lui Dumnezeu este si va fi Iisus, noi, ceilalti oameni nu, pentru ca doar El a fost rastignit si a reinviat.

 Restul oamenilor care au murit nu au mai reinviat. Deci in concluzie restul oamenilor care au murit si vor muri nu sunt fiii si fiicele lui Dumnezeu pentru ca nu au reinviat cei care au murit si nu vor reinvia cei ce vor muri.

Nu toti ne nastem din mame virgine si fara ajutorul altor persoane.

Femeile depind de celula reproducatoare a barbatului pentru a face copii, nu de duhuri.

Maria e singura care a depins de duh, era virgina. Era Sfanta Fecioara, restul femeilor nu sunt sfinte si nici nu vor fi.

Ea era singura fara de pacat, restul femeilor vor pacatui si vor face fapte bune pana la moarte, dar o fapta buna nu te face sfanta, asa cum cu o singura floare nu se face primavara.

 Suntem o adunatura de pacatosi care pacatuim intr-un fel sau altul.Si incercand sa-l mituim pe Dumnezeu cu cate-o fapta buna pentru a ne rezerva un loc in Gradina Lui ne putem considera deja amestecati intr-un concurs de fapte bune in care e posibil sa ne dam si viata pentru a castiga acel loc.

Pentru asta luptam noi cat traim: pentru a ne asigura ca atunci cand vom termina cursa asta a vietii sa avem un loc pentru un Finish cat se poate de bun.

Dar cati dintre concurenti vor ajunge primii la Finish? Pentru ca, cu siguranta nu vor fi multi premianti, dar pe aceia chiar daca Dumnezeu ii va premia nu inseamna ca vor fi sau au fost copiii Lui.

 Ei pot fi numiti doar norocosi, protejati sau altfel, dar nu copiii Lui.

vineri, 17 aprilie 2009

Stii ca...te caut? sau Joc al imaginatiei.


 

 Stii ca...am pornit in cautarea ta?

 Te caut in fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna si an.

Si cand ies...te caut in fiecare persoana care-mi vorbeste sau nu,care ma priveste sau nu.

 In fiecare persoana cunoscuta mie sau nu, incerc sa gasesc un detaliu care sa te reprezinte.

  Te caut cu privirea,cu gandul...Uneori te caut si cu privirea si cu gandul.

  Iti caut privirea la o persoana si restul din ce te-ar putea reprezenta la alte persoane.

  In cantecele care au ecouri in mintea mea incerc sa gasesc tonalitatile glasului tau si starile tale.

Iti caut exprimarile sentimentelor tale in fiecare fraza sau vers care-mi capteaza atentia.

 Incerc sa-ti ghicesc prezenta in fiecare fior ce ma ia.

 Si incerc sa iau de la fiecare in parte defecte si calitati pentru a ti le atribui tie.

 Iti caut un exterior si un interior.

 Iti caut reflectia in oglinda, n-o vad.

Te caut in mintea mea, te gasesc in imaginatie, acolo sigur esti. Esti sub forma de puzzle.

 Esti un joc al inchipuirilor mele, o farsa a imaginatiei mele.

 Stii ca..te caut? N-ai de unde sa stii pentru ca nu esti o persoana reala, si daca ai fi persoana reala tot nu ai avea de unde sa stii ca te caut.

  Nu existi, iar m-am lasat amagita de propria-mi imaginatie.

    Voi continua cautarea ta oricum.

     De cate ori am spus ca ma las de sportul asta de a imi inchipui persoane, de atatea ori nu m-am putut abtine sa nu o fac.

    Si inca continui cu jocul asta al imaginatiei.

    Voi cauta mereu persoane care nu exista.

   Asta e jocul imaginatiei, cautarea unor persoane imperfecte cu calitati si defecte perfecte.

marți, 7 aprilie 2009

Unicitatea

Moartea nu vine sa ne aduca bomboane, ci vine sa ne aduca pierderi si suferinte.Nu fiti tristi ca pierdeti ceva unic, bucurati-va de unicitatea voastra si a celor ce-au mai ramas pe langa voi.

Oricum unicitatea se pierde cu timpul.

De ce spun asta? Pentru ca aproape toata lumea a ajuns ca "trasa la xerox " nu doar lumea ci si obiectele.

Ar fi mai multe de spus, dar mai las si alte persoane sa gaseasca metodele prin care se poate pierde nu doar unicitatea ci si originalitatea.

Increderea


Increderea e un paradox... un exemplu... sa ai incredere dar sa nu crezi tot ce vezi si tot ce auzi..adica sa nu crezi tot ce spui tu si ce vezi in oglinda cand te uiti.De obicei obisnuiesti sa te minti singura/a?Sau lasi si pe altcineva sa te minta?Vrei nu vrei devii complicele la minciuna ce ti se spune sau pe care-o vezi,si de ce nu,la cea pe care-o traiesti si/sau simti.
Cand spun despre minciuna pe care-o simti ma refer la sentimente,minciuna pe care-o traiesti e farsa care ti se face,cand ti se insceneaza ceva.
Minciuna ce-o simti e atunci cand te minti tu insuti in privinta a ceva sau a cuiva...spunem ca sentimentele sunt inselatoare,dar trebuie sa ne dam seama ca si noi ne lasam inselati de acele sentimente.

Suntem vinovati de propria teapa oare?

Cum sa avem incredere in noi, in ceilalti, in ceea ce ne inconjoara traim si simtim, cand noi prin naivitatea noastra ne lasam pacaliti de propriile sentimente si de cei din jur?

Da, stiu ca rare sunt persoanele si sentimentele care sa merite increderea noastra,dar care-s alea?

 Si uite asa ajungem sa luam totul la ghici.

 Sa am incredere sau nu? Si daca am incredere si ma las pacalit /a de fapt?Daca nu am incredere si s-ar putea sa pierd ceva valoros? Sa am sau nu incredere?

 Cam astea sunt unele intrebari din miile de alte intrebari pe care ni le punem cand suntem in situatii care implica si increderea.


vineri, 3 aprilie 2009

Poemul celui de trei ani

                                                      Brendan Kennely

                                                  tradusa de Mircea Dinescu


Si florile vor muri? 

Si oamenii vor muri?


Si in fiecare zi tu imbatrinesti,eu

 imbatrinesc,nu eu nu sint batrin,dar

 florile imbatrinesc?


Cu lucrurile invechite ce faci - le arunci?


Cum stii tu despre o floare ca e batrina?



Petalele cad, cad petalele de pe flori,

si cad petalele si de pe oameni,

in fiecare zi tot mai multe pina cind

podeaua unde mi-ar placea,unde

vreau sa ma joc este acoperita cu

flori invechite si oamenii la fel de vechi

zacind acolo cu petalele cazute

pe dusumeaua murdara unde vreau sa ma joc

podeaua pe care vii s-o maturi

cu matura cea mare


Murdaria asta pe care o maturi - ce se intimpla cu ea,

ce se intimpla cu cu toata murdaria de la

flori si oameni, pe care o maturi, ce

se intimpla cu murdaria? Toata

murdaria care ramine de la flori si

oameni, toata murdaria sa fie acolo,

in gramada de linga matura mare

care matura totul?


 De ce muncesti atit, de ce freci

 si maturi, pentru a face o gramajoara de murdarie?


 Si cine va aduce flori noi?

 Si cine va aduce oameni noi? Cine va aduce

 flori noi de pus in apa

 de unde nici o petala nu cade pe dusumeaua unde as vrea sa ma

 joc? Cine va aduce flori noi

care sa nu-si plece capetele

precum batrinii obositi cind vor sa doarma?


Cine va aduce flori noi

care sa nu se chirceasca in fiecare

zi? Si daca avem flori noi,

vom avea oare si oameni noi care sa

tina florile in viata si sa le dea apa?


Si vor muri oare noile flori tinere?

Si vor muri noii oameni tineri?
 Si de ce?



De cate ori?

De cate ori te-ai prefacut ca n-auzi glasul plangacios al inimii?

 De cate ori te-ai prefacut ca nu vezi lacrimile care curgeau probabil din cauza ta?

 De cate ori ai crezut ce ti-a spus lumea?

 De cate ori mai ai de gand sa faci aceleasi greseli?

 De cate ori sa-ti repet intrebarea "De cate ori?" ? Si mai ales, pana cand si de ce?