Am obosit prea mult sa merg pe calea spre sufletul tau. Fac un popas langa un copac mare...Copacul pe al carui crengi au rodit sperante. Sa nu-l tai, lasa -l acolo in mijlocul drumului catre tine. Lasa-ma te rog sa-mi potolesc setea cu zeama sperantei. Setea rabdarii care coace in mine simtaminte diverse.
