Poemul celui de trei ani

                                                      Brendan Kennely

                                                  tradusa de Mircea Dinescu

Si florile vor muri? 

Si oamenii vor muri?

Si in fiecare zi tu imbatrinesti,eu

 imbatrinesc,nu eu nu sint batrin,dar

 florile imbatrinesc?

Cu lucrurile invechite ce faci - le arunci?

Cum stii tu despre o floare ca e batrina?

Petalele cad, cad petalele de pe flori,

si cad petalele si de pe oameni,

in fiecare zi tot mai multe pina cind

podeaua unde mi-ar placea,unde

vreau sa ma joc este acoperita cu

flori invechite si oamenii la fel de vechi

zacind acolo cu petalele cazute

pe dusumeaua murdara unde vreau sa ma joc

podeaua pe care vii s-o maturi

cu matura cea mare

Murdaria asta pe care o maturi - ce se intimpla cu ea,

ce se intimpla cu cu toata murdaria de la

flori si oameni, pe care o maturi, ce

se intimpla cu murdaria? Toata

murdaria care ramine de la flori si

oameni, toata murdaria sa fie acolo,

in gramada de linga matura mare

care matura totul?

 De ce muncesti atit, de ce freci

 si maturi, pentru a face o gramajoara de murdarie?

 Si cine va aduce flori noi?

 Si cine va aduce oameni noi? Cine va aduce

 flori noi de pus in apa

 de unde nici o petala nu cade pe dusumeaua unde as vrea sa ma

 joc? Cine va aduce flori noi

care sa nu-si plece capetele

precum batrinii obositi cind vor sa doarma?

Cine va aduce flori noi

care sa nu se chirceasca in fiecare

zi? Si daca avem flori noi,

vom avea oare si oameni noi care sa

tina florile in viata si sa le dea apa?

Si vor muri oare noile flori tinere?

Si vor muri noii oameni tineri?
 Si de ce?