Unele idei vin in timp ce ploua

Ce frumos suna caderea ploii pe asfaltul rece si prafuit. Ce calma e ploaia care spala pomii de grijile si pacatele lor. Pacate? Poate fi pacat ca ofera umbra unui om care nu umbreste sufletul altui om de canicula suferintei,macar pentru a consola si intelege durerea. Ploaia spala asfaltul de urmele masinilor ce au franat brusc,infierbantandu-l. Daca ar putea ploaia sa ne spele creierele de suferinta,stres,lacomie,invidie,trufie si alte chestii care ne fac sa nu fim tocmai oameni buni intru totul. A fi om bun intru totul nu inseamna oare a fi perfect? Pentru ca perfectiunea desavarsita ar fi plictisitoare... Probabil daca as locui cu o persoana perfecta m-as simti singura. Dar perfecta pentru toata lumea,nu doar pentru mine. Perfectiunea e de mai multe feluri,pentru ca fiecare isi imagineaza perfectiunea diferit.