Cateva persoane care au citit postarile mele pe blog si/sau din agenda mi-au spus ca ma pricep, ca am talent la scris, etc. Tin sa le multumesc pentru apreciere si incurajari, dar chestia e ca eu inca nu inteleg faza asta cu talentul la scris.
Oare se refera cumva la subiectele alese? La felul cum ma exprim? Sau poate la scrisul meu, desi asta as putea exclude.Cred ca se refera la modul in care dezbat unele teme. Uneori incerc sa aprofundez subiectul atat cat imi permit cunostintele care fac legatura cu subiectul in cauza, desi recunosc ca uneori incerc sa-mi inchipui sau sa ma suprapun in rolurile unor persoane imaginare care ar putea sa treaca prin situatiile despre care incerc sa scriu.
Am inceput sa ma aventurez in lumea creatiei cand aveam vreo 17- 18 ani, cu poezioare, compuneri, si cand spun compuneri ma refer la faptul ca atunci am inceput sa le mai "infloresc" la cererea doamnei profesoare de limba si literatura romana care-mi era si diriginta.
De ce la 17-18 ani? pentru ca in perioada aia m-a bagat si pe mine in cercul de copii care participau la unele activitati extrascolare, ecologice.
Trebuia sa ne prezentam cu creatii literare proprii, desigur ca eram nerabdatoare sa mai creez ceva dupa ce mi-am dat si eu seama ca nu fac doar din obligatie sau pentru a obtine o nota mare(oricum imi punea nota), imi placea.
Cand am prins elan, am inceput sa scriu nu doar pentru scoala ci si pentru mine, chiar si dupa ce am terminat scoala am continuat cu poeziile si eseurile.
In anul 2007 mi-a venit ideea de a imi crea un blog unde sa mai scriu si il am si in ziua de azi.
Ii sunt si voi ramane recunoscatoare doamnei diriginte pentru ca mi-a dat elanul acesta la scris.
Ce inseamna pentru mine sa scriu?
Poate ca pe moment nu-mi dau seama, mai devreme sau mai tarziu o sa imi dau seama,acum tot ce stiu despre asta e ca e important pentru mine sa scriu, imi place sa scriu si sper sa pot continua sa scriu.
Mi s-a intamplat deseori sa simt nevoia sa scriu dar nu aveam inspiratie,nu gaseam subiectul care sa capteze,sau aveam subiectul, frazele le aveam deja in minte si cand incepeam sa astern pe foaie ma blocam pur si simplu. Uitam fraza sau cuvinte din fraza.
Insa erau momente cand incepeam sa scriu si uitam sa ma opresc sau pur si simplu nu ma puteam opri, parca ceva imi spunea : " -Scrie,scrie! nu te opri decat atunci cand crezi ca ai terminat, desi nu cred ca te vei opri vreodata!".
Dar acum altfel sta treaba, eu nu vreau sa ma opresc, simt nevoia sa nu ma opresc.
Nu ma opriti, lasati-ma sa scriu!
Poftim, nepoata mea (are 7 ani) ma deranja si am strigat la ea sa ma lase singura in camera, sa scriu in continuare (s-a dus plangand in sufragerie) daca o lasam sa se joace la mine in camera imi disparea inspiratia(scopul scuza mijloacele).
Ce poate insemna asta? E ceva sau bine faptul ca am ajuns sa strig la cineva, sa-i spun sa ma lase in pace, sa nu ma deranjeze, sa nu-mi strice momentul.
Placerea asta pentru scris, nici nu stiu cum sa-i mai spun, ma face sa ajung la extreme. Am ajuns sa spun ca placerea asta pentru scris e ca un fel de boala de care nu vreau sa ma vindec.
Vreau sa raman bolnava!
Dar am nevoie de un diagnostic, sa-mi spuna cineva cum se numeste aceasta boala. O fi ceva din nastere sau ceva ce a aparut intre varstele 17-18 ani?
Oare pentru asta m-am nascut?
M-am nascut pentru a scrie si abia dupa varsta de 18 ani mi-am dat seama? Sau abia dupa 18 ani a aparut acel element care sa ma faca sa-mi dau seama ca menirea mea e sa scriu?
Sincer, nu-mi pot da seama despre ce poate fi vorba. Cand scriu uit de mine, nici nu ma plang ca ma doare mana.
Uneori ma doare putin capul dupa ce scriu, dar imi trece, sunt atat de concentrata la scris, nici foame nu mi-e, am mancat inainte ca am facut o mica pauza dar in general uit ca trebuie sa mananc, ca trebuie sa beau apa, las televizorul aprins pe un post anume si eu imi vad de scris.
Gata pentru acum, mai fac pauza. Poate mai tarziu scriu despre altceva, nu stiu sigur, dar asta nu inseamna ca ma opresc definitiv.
Am scris cinci pagini in agenda despre scris.
Ma opresc aici, acum, dar nu definitiv!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu